Momentul meu de liniște…

O simplă  zi în care sătulă fiind de stările mele am vrut doar să îmi iau puțin timp cu mine , puțin timp în care să cred că îmi pot elibera mintea de gânduri , de amintiri . În disperarea mea de a scapă de stările de anxietate am vrut doar un moment de liniște în care să înțeleg de ce trebuie să mă simt mereu rău și de unde îmi pleacă toate aceste stări .
Nu cred că am reușit mai mult de un minut să rămân în liniște , liniște care la rândul ei făcea să îmi aud gândurile , să îmi vizualizez amintirile . Toată agitația simțită la nivelul corpului mi-a învăluit capul de amintirile triste și pline de durere , de tot trecutul meu , de tot  ceea ce am trăit făcându-mă să simt pentru a mia oara că nu îmi voi mai reveni niciodată ..
Trăiam în trecut și în amintiri , trăiam încă în gândurile mele negre și mereu cu același sentiment că oricând mi se poate întâmplă ceva așa că nu am reușit să fiu liniștită .
Momentul meu “liniștit” ma făcut să realizez că frica nu iubește liniștea și atâta timp cât frica exista nu voi reuși niciodată să fiu liniștită. Frica a găsit un alt moment în care să mă învăluie așa că am căzut , în încercarea disperată de a fugi de frica , de amintiri , gânduri și suferință am reușit doar să fiu din nou la pământ .
Aș putea spune că suferința ne face oameni mai puternici și să știi că da eu  acum sunt mai puternică .Să mai știi că am suferit și trăit în suferință și durere mult timp , vreau să știi asta pentru că să nu te simți singur , vreau să știi că iți sunt alaturi și te înțeleg .  Atunci când vrei să te ridici dar nu reușești decât să mai cazi odată să știi că asta se întâmplă pentru că ești puternic și poți , Dumnezeu dă celui ce poate duce , eu încă mai sufăr și încă mă mai doare dar am învățat să mă rog și să mă iubesc iar aceste doua lucruri îmi ușurează apasarea din piept cât și greutatea suferinței.