Când mă pierd cad , nu mă regasesc și plâng de durere,tristețe, urlu de nefericire iar totul înăuntru meu se năruie. Mă schimb, sunt cu totul altfel, nu zâmbesc , nu trăiesc de parcă nici nu pot să respir.
Iar eu mă pierd de multe ori, mă pierd înainte ca măcar să mă ridic. Mă pierd în gânduri, amintiri și durere; în suferință, tristețe și amărăciune, în acele vise ce nu mă lasă sa mă odihnesc, să imi odihnesc sufletul trist si mintea obosită.
Trăiesc încercând să repar trecutul, să repar tot ceea ce cândva am stricat.
Eu când mă pierd, nimic nu mai e la fel,plimbările nu își au rostul, prietenii nu mă recunosc, iubirea dispare și uit pentru ce traiesc.
Când mă pierd…tot ce se afla în mintea mea, tot ceea ceea ce simt e frică.