Aș vrea să pot descrie in cuvinte ceea ce simțeam . Aș fi vrut sa pot scoate sufletul sfâșiat din mine,să îl pot arăta tuturor în speranța că cei pe care îi iubeam mă vor înțelege. Mi-aș fi dorit să pot avea puterea să vorbesc despre ceea ce simțeam. Mi-aș fi dorit să nu simt sau să trec vreodată prin durere ,dar din nefericire toate lipsurile emoționale din parcursul copilăriei,adolescentei au făcut să cresc și să îmi formez viața după aceleași modele și exemple cu care am crescut ,care la rândul lor erau si trăiau pline de durere .De aceea doresc să le cer iertare celor apropiați pentru că i-am făcut să simtă durere atunci când mă vedeau suferind.
Primele ședințe de terapie ,plânsul , scrisul pe foaie ,faptul că vorbeam despre tot ce a durut ma ajutat să mă eliberez , să conștientizez ce simt , să accept ceea ce simt,să învăț să iubesc durerea iar mai apoi să las să plece tot ce a fost mai rău din ea, pentru că o parte din durere rămâne mereu acolo, tot ce trebuie să facem e să învățam să o acceptam și iubim.