Ți-am promis că îți voi vorbi despre cum am învățat să mă iubesc, despre iubirea de sine.
Mă gândesc de ceva timp dacă sunt cu adevărat pregătită să vorbesc și să scriu despre asta și cred că e timpul să o fac.
M-am vindecat, am ieșit la lumină și cred că e pentru prima dată în viața mea când o fac cu adevărat.
Nu am să îți spun că a fost usor, nu , nu a fost. Au fost ani de luptă cu mine, zile , nopți ,ore chiar și minute . Căutăm disperată ajutor peste tot, in oameni, lucruri când de fapt eu eram cea cu care trebuia să mă lupt. Eu și cu mine. Eu pentru mine. Mulți nu m-au înțeles ,nu mă înțelegeau și poate nu o vor face vreodată iar asta a durut și a lăsat urme, urme care poate nu se vor acoperi niciodată dar sunt recunoscătoare lor pentru suferința provocată, suferință din care eu am învățat și am crescut. Acum sunt mare. Abia acum sunt mare. Mai mare decât am fost vreodată.
Am început să mă iubesc în momentul când am lasat întunericul din sufletul meu sa plece, când am lăsat durerea din mine să iasă afară, când am lăsat trecutul în urmă și nu i-am mai dat voie să mă bântuie.
Am inceput să mă iubesc în momentul când am început să mă rog și să las nefericirea sa plece. Să las oamenii nepotriviți să plece, oameni ce îmi acopereau lumina sufletului meu, oameni ce nu erau potriviți pentru mine, ci nu doar oameni dar să las lucrurile ce nu erau bune în viața mea să plece, să ma schimb, să îmi schimb viata.
Am început să mă iubesc în momentul în care mi-am schimbat gândirea.
Am lăsat anxietatea să plece atunci când am lasat negativitatea să plece. Acum după mult timp sunt bine, atacurile de panică sunt tot mai rare, nefericirea nu mai are loc în viața mea.
Acum sunt singura din viața mea ce mă iubesc cu adevarat și sunt bine.
Lumina din adâncul meu în sfârșit a ieșit la suprafață, am lasat iubirea să mă pătrundă și să mă îmbrățișeze.
Mă simt liberă , mai liberă ca niciodată și fericită iar asta datorită faptului că mi-am ascultat instinctul și am ales să merg pe drumul luminii și fericirii, mi-am ascultat sufletul și am lasat timpul să decidă pentru mine.
Mă simt puternică pentru că cu timpul am reușit și asta datorită mie, sigur că au mai existat și alți oameni și factori ce m-au ajutat, cărora le voi rămâne recunoscătoare.
A fost greu , am suferit ani, zile , luni. Au fost zile de tristețe, nopți nedeormite, atacuri de panică unul peste celalalt, ajunsesem chiar să mă îmbolnăvesc fizic, iar asta datorită suferinței sufletești adunate de-a lungul anilor.
Aș putea spune că am pierdut mult timp, ani, oameni, locuri, lucruri dar de fapt uitându-mă în urmă nu am pierdut nimic, mă pierdeam pe mine stând în locul nepotrivit. Acum consider că au fost doar încercări și o perioadă în care m-am pregătit pentru ceea ce va urma. Am învățat din fiecare câte ceva, din fiecare dezamăgire, tristete,pierdere , suferință, lacrimă,iubire.
De astăzi sunt liberă , sunt fericita și plină de iubire.