Privește-mă , acum sunt mare!
Cu siguranță aș putea asocia copilăria mea cu sentimentul durerii, suferinței.
Cele mai neplăcute momente din copilărie pe care mi le amintesc sunt atunci când cineva pleca, bunicii mei care rând pe rând își continuau drumul vieții în cer ,iar mai apoi cei dragi care plecau în țări străine. Existau și griji pe care nu le conștientizam ,cum ar fi cele din timpul zilei .Grija că nu voi face lucrurile așa cum trebuie , că nu voi fi la așteptările celor ce m-au crescut,că voi greși și voi fi aspru pedepsită ca mai apoi la lasarea serii îmi amintesc de momentele în care mergeam la somn plângând, coșmarurile groaznice din timpul nopții, nopțile în care frica era acolo. Toate acestea și multe altele îmi transformau copilăria în nefericire deși bineînteles că la acel moment nu eram conștientă de ceea ce mi se întâmplă.
Le mulțumesc celor care m-au crescut pentru că material nu mi-a lipsit nimic, emoțional mi-au lipsit multe . Din păcate ,nu știam să apreciez lucrurile materiale , nu îmi provocau fericire , nu îmi ofereau iubirea sufletească de care aveam nevoie cu adevărat astfel încât în tot acest timp sentimentele neplăcute îmi invadau sufletul.
Timpul a trecut, eu am crescut iar acum vreau să știi că mi-aș fi dorit să fi fost altfel, să nu fii nevoită să suferi la rândul tău ca nici eu să nu o fac.
Vreau să știi că aș fi vrut să mă crești puternică, să mă sprijini în nevoi, să mă înveți ,înțelegi și să mă certi atunci când era nevoie dar toate astea să le faci cu iubire, pentru că sunt, am fost și voi fi copilul tău.
Vreau să știi că nu te judec, nu te cert, nu te urăsc ci doar te iubesc. Tot ceea ce vreau să înțelegi e că de tine și iubirea ta am avut nevoie în tot acest timp.
Iar ție, vreau să iți transmit că mi-ai lipsit…..