Te țin in brațe și îți vorbesc , vorbesc de amintiri, cele cu noi doi împreună.
Amintirile noastre, atunci când ne iubeam nebunește, când orice se întâmpla noi treceam peste.
Îmi amintesc momentul când te-am întâlnit, eram copii, plini de iubire, eram doar noi, doi copii simplii. Nu aveam idee ce ne așteaptă sau ce va urma.
Eu, tristă, anxioasă și plină de probleme iar TU suflet bun, cald , plin de iubire.
De la tine am învățat să îmbrățișez iar îmbrățișările tale au fost cele mai sincere, calde și pline de emoție , emoție ce mă făcea să te iubesc din ce in ce mai mult, să te iubesc pentru sufletul tau cald și iubitor, pentru chipul tău frumos .
Îmi amintesc primul sărut…parcă a fost ieri, sunt atât de multe lucruri ce nu mă lasă te uit.
Îmi amintesc tot ce e legat de tine, ești in mintea mea de parcă nu vrei să pleci, nu vrei să dispari.
Îmi amintesc de tine ca și cum nu te-ai fi schimbat niciodată.
Îmi amintesc și te iubesc pe tine cel de atunci.
Azi , nimic nu mai e la fel, noi nu mai suntem la fel…
Îmi pare rău că te-am pierdut și ne-am pierdut, nu știu de ce dar știu ca într-o zi ne vom regăsi.

Trăim din amintiri iar pe zi ce trece ne creăm propriile noastre amintiri…